COMUNICAT DE PRESĂ: seminarul metodic cu directorii adjuncţi pentru educaţie privind Intervenţia în caz de tentativă de suicid la tineri şi prevenirea acestui fenomen

Vineri,07 aprilie DÎ a organizat şi desfăşurat seminarul metodic cu directorii adjuncţi pentru educaţie privind Intervenţia în caz de tentativă de suicid la tineri şi prevenirea acestui fenomen. Au fost prezenţiparticipanţi.. Aceştia au fost informaţi despre rolul instituţiei de înăţământ în prevenirea suicidului, intervenţia în caz de tentazivă de suicid suicid la tineri, precum şi dezvoltarea abilităţilor tinerilor de navigare sigură în mediul online. În cadrul seminarului s-a menţionat că acţiunile de prevenire a suicidului şi siguranţa online sunt părţi integrante ale politicii de protecţie a copilului faţă de abuz şi neglijare, pe care toate instituţiile de învăţământ trebuie să le dezvolte în scopul asigurării interesului superior al copilului şi fenomenul suicidar prin jocuri periculoase online nu prezintă pericol pentru copiii ce au relaţii de încredere cu părinţii şi îngrijitorii lor şi pentru familiile în care părinţii şi copiii pot să comunice deschis.

Ex. I.Cojocaru

Repere metodologice privind cadrul de organizare de către instituția de învățământ a activităților de prevenire a suicidului și intervenție în caz de tentativă de suicid la copii

SCOPUL acestor repere metodologice este de a oferi recomandări despre aplicarea Procedurii de organizare instituțională și de intervenție a lucrătorilor instituțiilor de învățământ în cazurile de abuz,neglijare, exploatare,trafic al copilului în prevenirea suicidului, intervenția şi referirea cazurilor grave și reacția școlii la cazurile de tentativă și suicid la copii. Prezentul document descrie conținutul și particularitățile prevenirii suicidului la copii, mesajele-cheie și principiile informării părinților în prevenirea suicidului.

CADRUL GENERAL DE ORGANIZARE A ACTIVITĂȚILOR DE PREVENIRE

Cadrul general de organizare a activităților de prevenire a violenței în cadrul instituției de învățământ este detaliat în Metodologia de aplicare a Procedurii de organizare instituțională și de intervenție a lucrătorilor instituțiilor de învățământ preuniversitar în cazurile de ANET,aprobată prin Ordinul ME nr.858 din 23 august 2013. Prevenirea suicidului este parte integrantă a programelor de prevenire a abuzului și neglijării copilului.

Programele de prevenire a suicidului la copii vizează,în primul rând, dezvoltarea abilităților de a face față provocărilor:abilități de comunicare, adaptare la situațiile solicitante ale vieții; rezolvarea problemelor, luarea deciziilor și alegerilor importante în viață; construirea relațiilor de prietenie, rezolvarea conflictelor; gestionarea emoțiilor, stărilor depresive, gândurilor suicidare;folosirea responsabilă a surselor de informare, în special a internetului. Inițierea discuțiilor despre resursele și serviciile de suport disponibile la nivel instituțional, local,raional și național contribuie la abilitarea şi încurajarea adolescenților de a solicita și primi ajutor.

Cele mai eficiente activități de prevenire sunt cele care combină subiecte ce țin de informare, de dezvoltare a unor abilități și de schimbare a atitudinii față de sine, față de oameni și viață și acestea se referă la mai multe aspecte:

1. Teme/subiecte informative despre identitate,relații interpersonale,emoții,depresie, semnele presuicidare, mituri despre suicid,sănătatea mintală, legătura dintre depresie și suici,factorii de risc și de protecție asociați sinuciderii,serviciile de susținere existente pentru copii și tineri,inclusiv serviciul de asistență anonimă al Liniei Verzi pentru Prevenirea Suicidului pe www.pentruviata.md sau prin intermediul aplicației telefonice HelpApp și despre importanța de a solicita ajutor.
2. Dezvoltarea abilităților de autocunoaștere, comunicare asertivă,reziliență,reducerea stresului,rezolvarea conflictelor, controlul asupra emoțiilor, gânduri și atitudini pozitive și negative, comunicare non-violentă, planificarea vieții, depășirea situațiilor traumatizante.
3. Teme de motivare în schimbarea atitudinii despre bunătate,speranță, demnitate umană, valoarea necondiționată a fiecărui om, comunitate pozitivă,respect și grijă față de sine și cei din jur.

PRINCIPII DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢILOR DE PREVENIRE

            La organizarea activităţilor de prevenire în grup se va ţine cont de următoarele aspecte:

·         Cal mai probabil,în grup sunt persoane care suferă din cauza că s-au confruntat cu diferite realităţi legate de fenomenul suicidului sau poate suferă din cauza că trec prin perioada de doliu. Pentru a oferi respect pentru aceste persoane, se recomandă ca în mesajul introductiv să fie folosită o frază similară celei pe care o propunem:”Noi vom aborda astăzi un subiect foarte delicat-tema prevenirii suicidului. Dacă printre noi este cineva care probabil s-a confruntat cu pierdere sau cu alte realităţi legate de suicid, aş vrea să vă asigur că vom manifesta în cele ce urmează maxim respect şi sper ca activitatea noastră să vă ofere susţinerea de car s-ar putea să aveţi nevoie”.

·      Nu vor fi folosite imagini care prezintă în detalii actul suicidului, cu metode şi locuri expuse. Dacă sunt persoane vulnerabile în grup, le putem oferi idei, de aceea este important să manifestăm grijă şi reponsabilitate faţă de ei.

·         Nu vor fi folosite resurse didactice(film,ştire,povestire, piesă de teatru) care prezintă suicidul ca o manifestare romantică, un act de eroism sau o soluţie ideală pentru a scăpa de probleme,sau care prezintă în detalii actul suicidului cu metode şi locuri expuse.

·        Vor fi evitate discuţiile referitoare la identificarea vinovatului de cele întâmplate şi responsabilizarea unei persoane pentru prevenirea suicidului, deoarece aceasta poate fi expusă unor riscuri pentru siguranţa sa emoţională şi fizică.

·        Încurajaţi copiii, de fiecare dată, să solicite ajutor când se confruntă cu diverse probleme sau sunt abuzaţi. Ei se pot adresa la orice persoană sau specialist în care au înceredere(profesor,psiholog, medic,asistent social,poliţist,preot)sau pot să sune la Telefonul copilului 116111 pentru a discuta sau a cere ajutor pentru sine sau alţi copii în situaţii de risc.

Totodată,este important să ţinem cont de particularităţile de vârstă a copiilor în prevenirea suicidului.

La elevii din ciclul primar se va urmări în mod special:limitarea accesului la obiecte cu care şi-ar putea provoca răni; învăţarea copiilor să identifice emoţiile şi să le exprime/împărtăşească, inclusivprin utilizarea artei; participarea calitativă a adulţilor în viaţa copiilor:timp petrecut, jocuri, identificarea locurilor sigure şi mai puţin sigure în comunitate.

În lucru cu preadolescenţii se va pune accent pe:crearea de oportunităţi prntru dicuţii despre factorii stresanţi şi împărtăşirea emoţiilor; dezvoltarea abilităţilor de comunicare aseritvă, depăşire a situaţiilor dificile, de luare a deciziilor, prevenirea consumului de alcool, droguri; recunoaşterea depresiei şi a simptomelor acesteia; cunoaşterea semnelor presuicidare.

În prevenirea suicidului la adolescenţi se va urmări în mod special: valorificarea relaţiilor de prietenie; discutarea tensiunilor şi problemelor specifice adolescenţei; încurajarea să fie agenţi ai înţelegerii,empatiei şi atenţiei faţă de cei din jur;pregătirea să fie atenţi la situaţia colegilor, prietenilor,membrilor familiei şi să comunice unui adult dacă sunt manifestate semne presuicidare; identificarea şi accesarea resurselor şi serviciilor prietenoase tinerilor; implicarea în calitate de voluntari în proiecte şcolare/comunitare.

ÎNŢELEGEREA FACTORILOR CARE INFLUENŢEAZĂ VULNERABILITATEA

Înţelegerea şi recunoaşterea factorilor care influenţează vulnerabilitatea contribuie la identificarea de către angajaţii instituţiilor de învăţământ a copiilor cu risc sporit faţă de suicid.În virtutea particularităţilor vârstei, adolescenţii sunt expuşi mai mult riscului de comportament autodistructiv. În acelaşi timp,unii copii ar putea trăi experienţe de viaţă care le afectează dezvoltarea emoţională şi socială:situaţii de dificultate în familie(relaţii tensionate cu părinţii, absenţa sau divorţul părinţilor,abuz de alcool, părinţi în depresie, istorie de suicid în familie, abuz, neglijare, venituri reduse), dificultăţi de comunicare şi relaţionare cu semenii şi adulţii(tachinare, presiuni, cerinţe exagerate, conflicte interpersonale, suferinţă în urma unei despărţiri într-o relaţie romantică, sarcină), dificultăţi de comportament şi stres, cauzat de situaţii noi.

SEMNELE COMPORTAMENTULUI PRESUICIDAR

        În cadrul procesului educaţional, angajaţii instituţiilor de învăţământ vor urmări la elevi manifestarea semnelor comportamentului presuicidar;

·         Gânduri despre moarte; notiţe,muzică,imagini desene sau discuţii privind disperarea sau sinuciderea(în glumă, pe reţelele de socializare, în lucrărilr de la şcoală);

·         Îşi ia rămas bun, inclusiv pe reţelele de socializare; mulţumeşte diferitor persoane pentru ajutorul acordat în diferite perioade(fără motiv); caută compasiune;

·         Împarte obiectele/lucrurile de preţ:agende,telefoane,haine,bijuterii.

·         Depresie;sentiment permanent de singurătate, inutilitate,tristeţe; aprecierea pesimistă a trecutului, a stării actuale; lipsa perspectivlor de viitor; explozii de furie din motive neesenţiale;

·         Evitarea contactelor, izolarea de prieteni şi familie; lipse nemotivate de la şcoală; tot mai puţine implicări în activităţile care erau cîndva importante;

·         Interes sporit în discuţii despre arme, pastile, droguri, metode de sinucidere;

·         Pierderea poftei de mâncare sau exces; insomnie sau somnolenţă pe parcursul întregii zile; plângeri somatice(cefalee, oboseală permanentă, iritaţie la nivel de ochi);

·         Depresie „mascată”care uneori se manifestă prin agresivitate, abuz de alcool sau alte substanţe nocive, indiferenţă faţă de învăţişarea şi igiena personală, propria securitate şi siguranţă;

·         Schimbarea bruscă a dispoziţiei şi/sau comportamentului

IDENTIFICARE, INTERVENŢIA ŞI REFERIREA CAZURILOR GRAVE

În conformitate cu legislaţia în vigoare, la identificarea semnelor comportamentului presuicidar, orice lucrător al instituţiei de învăţământ este obligat să comunice imediat cazul directorului instituţiei sau coordonatorului pentru protecţia copilului.

Directorul instituţiei sau coordonatorul urmează să refere cazurile grave autorităţii tutelare locale şi altor instituţii cu atribuţii în protecţia drepturilor copilului, în regim de urgenţă, prin telefon, iar în decurs de 24 ore să expedieze şi fişa de sesizare a cazului .

Totodată,directorul şcolii convoacă un grup de specialişti din cadrul instituţiei, pentru examinarea cazului şi elaborarea unui plan de intervenţie, coordonat cu specialiştii SAP-ului(pot fi implicaţi şi alţi sprcialişti în dependenţă de caz).

Coordonatorul informează părinţii despre cazul în care este implicat copilul şi despre planul de intervenţie elaborat.

Coordonatorul ţine evidenţa cazurilor examinate în cadrul instituţiei în registrul cazurilor suspecte de violenţă

Specialistul desemnat de către director să comunice cu elevul cu risc suicidar se va preocupa de asigurarea securităţii şi protecţiei copilului, inclusiv stabilitatea emoţională, satisfacerea necesităţilor imediate şi identificarea persoanelor de încredere. Se recomandă ca acest specialist să aibă deja stabilit un raport de încredere cu copilul. Se va evita implicarea mai multor specialişti în comunicarea cu copilul pentru a evita expunerea lui la diferite riscuri.

Recomandări pentru specialiştii care comunică cu elevul cu risc suicidar:

·                    Păstraţi-vă calmul, nu-l respingeţi sau criticaţi, dacă el a hătărât să vă îmărtăşească problemele, chiar dacă sunteţi şocaţi de cele auzite. Deşi este un subiect de o gravitate deosebită, este important să vorbiţi firesc despre asta, aproape ca despre orice altă dificultate pe care o poate avea copilul. Foarte adesea, reacţia dramatică a adulţilor, anticipată de către copii,reprezintă una dintre frânele cele mai puternice în comunicarea pe acest subiect;

·                    Aveţi încredere în intuiţia dvs.-dacă simţiţi tendinţele suicidare ale persoanei, nu le ignoraţi;

·                    Informaţi-l că vreţi să-l ajutaţi, doar că nu puteţi ţine în taină, dacă informaţia poate influenţa viaţa/ securitatea lui, aveţi nevoie să colaboraţi cu alţi specialişti ca să-l ajutaţi;

·                    Vorbiţi sincer, încercaţi să determinaţi cât de real este pericol, în special dacă există un „ plan cocret”, care este un semn de pericol real. Întrebările despre gândurile suicidare nu conduc la încercările de a se sinucide, în realitate ele vor ajuta la conştientizarea problemei. Mai mult ca atât, discuţiile îl pot ajuta pe copil să înţăleagă că suicidul este un comportament definitiv şi ireversibil realizat ca reacţie la o problemă/dificultate temporară;

·                    Oferiţi-i susţinere emoţională, empatizaţi cu el, vorbiţi despre emoţiile, sentimentele pe care le simte, nu-l judecaţi/condamnaţi.

·                    Ajutaţi-l să înţeleagă că stresul puternic nu-i permite să analizeze situaţia în totalitate, facilitaţi o discuţie care l-ar împuternici/abilita să găsescă soluţii şi să dirijeze cu situaţia critică;

·                    Ajutaţi-l să înţeleagă că sentimentul de disperare este temporar şi poate fi depăşit;

·                    Ajutaţi-l să identifice persoana în care are încredere şi poate să comunice deschis despre starea emoţională;

·                    Ajutaţi copilul să îşi auto-evalueze nivelul de risc şi de autocontrol, prin întrebări de tipul:

Pe os cală de la 1 la 10 , unde 10 înseamnă „cu siguranţă îmi voi face rău” iar 1 Înseamnă „nici o şansă să îmi fac rău”, tu unde te afli acum?

Ce înseamnă pentru tine nivelul 6?

Te simţi în siguranţă şi în control la nivelul 6?

Ce ar trebui să se întîmple să ajungi la nivelul 9?

Ce ai face atunci?

Ce ar trebui să se întîmple să ajungi la nivelul 2?

·                    Realizaţi împreună cu copilul un plan de siguranţă, care să includă numărul telefonic de urgenţă şi 1-2 persoane-resursă care să poată fi sunate de către copil ori de câte ori gândul de a-şi face rău se intensifică.

·                    Atât în cadrul activităţilor de prevenire , cât şi a celor de intervenţie se vor omite acţiuni de intimidare a copiilor, de moralizare şi învinuire pentru utilizarea reţelelor de socializare şi a internetului, de lichidare a profilurilor de pe reţelele de socializare, discutarea altor copii care au devenit victime ale jocurilor online, promovarea situaţiilor tragice, verificarea corporală forţată şi în grup/ public a copiilor.

ACTIVITĂŢI CU PĂRINŢII DESPRE FENOMENUL SUICIDULUI

Instituţia de învăţământ contribuie la creşterea nivelului de conştientizare a părinţilor referitor la fenomenul suicidului la copii, prin împuternicirea lor şi abilitatea cu strategii şi metode de educţie a copilului bazate pe comunicare, respectarea drepturilor şi satisfacerea tuturor nevoilor, în mod special a celor psihoemoţionale. Mesajele adresate părinţilor se referă , în mare parte, la următoarele aspecte/ acţiuno:

·      Observaţi permanent copilul pentru a vedea schimbările bruşte în comportament:

·      Are dispoziţie schimbătoare într-un timp scurt;

·      Este retras şi se izolează în comunicare;nu manifestă interes faţă de activităţile care anterior îi plăceau;

·      Este trist şi deprimat;

·      Are crize de furie şi agresivitate;doarme prea mult sau are insomnie;

·      Refiză să mănânce;

·      Vorbeşte că se simte singur;

·      Spune că nimănui nu-i pasă de el;

·      Menţionează interesul faţă de moarte.

Dacă oricare dintre schimbările de mai sus nu poate fi justificată de un motiv evident şi obiectiv, şi durează mai mult de 2 săptămâni, apelaţi la un specialist. Nu vă consolaţi cu gândul că adolescentul manipulează cu idei despre suicid doar pentru a căuta atenţie. Orice mod de exprimare a ideilor despre suicid trebuie să fie luat în serios.

·      Discutaţi cu copilul despre ce îl preocupă, ce gânduri şi emoţii are, referitor la situaţiile zilnice, inclusiv despre interesele lui online;

·      Spuneţi-i copilului cât de mult îl iubiţi şi cât de mult contează pentru dvs., că are valoare şi că veţi fi alături de el indiferent de situaţii, greşeli sau nereuşite;

·      Încurajaţi copilul să discute cu dvs.sincer şi deschis atât despre reuşitele sale, cât şi despre problemele cu care se confruntă;

·      Ascultaţi-l pe copil, manifestând empatie şi înţelegere, construiţi o relaţie de încredere cu copilul. Nu comparaţi greutăţile copilului cu expreienţele dvs.de viaţă. Ţineţi cont de faptul că unele dificultăţi care le par adulţilor nesemnificative, pentru viaţa adolescentului pot constitui provocări serioase. Înţelegeţi şi validaţi emoţiile, trăirile copilului, nu le puneţi la îndoială;

·      Petreceţi împreună mai mult timp calitativ, organizând şi desfăşurând diferite activităţi comune sau prin a vă implica în activităţi copilului, ţinând cont de opinia lui;

·      Oferiţi-i copilului resurse online care contribuie la dezvoltarea capacităţilor lui, în corespunder cu vârsta acestuia. Negociaţi cu adolescenţii limitele utilizării internetului, ca instrument de educaţie şi dezvoltare personală;

·                Cereţi ajutor specialştilor calificaţi (psiholog, pedagog, medic,asistent social comunitar, poliţist), dacă simţi dacă simţiţi că nu puteţi ajuta copilul. Este firesc să nu avem răspunsuri la toate întrebările şi să nu putem face faţă anumitor situaţii provocări. Aceasta însă nu pune la îndoială autoritatea şi competenţele de părinte.

Ce NU trebuie să facă părinţii?

·         Nu moralizaţi şi nu învinuiţi copilul pentru că foloseşte reţelele de socializare şi internetul;

·      Nu obligaţi copilul să-şi închidă profilurile de pe reţelele de socializare;

·            Nu discutaţi cu copilul despre alţi copii care au fost victime ale jocurilor sau informaţiilor pnline cu caracter dăunător;

·      Nu speriaţi copilul cu exemple tragice;

·      Nu insistaţi asupra discuţiilor cu copilul, dacă acesta refuză să vorbească. Găsiţi un moment mai potrivit şi /sau adresaţi-vă după ajutor unui psiholog sau altui specialist cu care copilul este într-o relaţie de încredere;

ACŢIUNILE INSTITUŢIEI DE ÎNVĂŢĂMÂNT ÎN CAZURILE DE SUICID

În cazul în care a avut loc o tentativă de suicid sau un suicid, instituţia de învăţământ va întreprinde următoarele acţiuni pentru a administra situaţi a de criză:

·         Crearea unui grup de lucru pentru gestionarea situaţiei de criză.

·         Comunicarea cu familia pentru a determina conţinutul informaţiei care poate fi desemnat comunităţii şcolare(în scopul evitării zvonurilor şi speculaţiilor).

·         Crearea oportunităţilor pentru elevi de comunicare şi sprijin în exprimarea şi gestionarea  emoţiilor, identificarea copiilor care sunt cel mai mult afectaţi de situaţie (prieteni, rude cu victima) şi oferirea consilierii psihologice.

·         Instruirea şi sprijinirea personalului pentru a depăşi situaţia de criză şi a comunica constructiv cu elevii, părinţii şi alţi membri ai comunităţii.

·         Comunicarea cu presa se va face în conformitate cu Regulamentul privind comunicarea între instituţiile de învăţământ şi mass-media în cazurile care se referă la copii, aprobat prin Ordinul ME nr. 60 din 07 februarie 2014.

·         Monitorizarea de către grupul de lucru pentru situaţia de criză a mediului şcolar şi adaptarea acestuia la nevoile specifice ale comunităţii şcolare.

Coordonarea participării comunităţii şcolare în funeralii şi serviciile de comemorare a victimei va urmări asigurarea unui echilibru între dreptul la intitmitate al familiei, exprimarea compasiunii şi prevenirea riscurilor pentru bunăstarea emoţională a copiilor